Sari la conținut

Ivirea pe lume a Luceafărului aşterea poetului este legată spaţial de Bucovina. Evenimentul s-a petrecut într-o zi însorită de februarie. Băiatul a lăsat capul în jos şi s-a uitat la mine cu un calm şi o profunzime pe care nu le mai întâlnisem niciodată la cineva apropiat de vârsta mea. Iertaţi-mi, vă rog, îndrăzneala!

Explorator al morţii. Era ca un zgomot de fond permanent pe care nimeni nu-l putea uita nici măcar o secundă. Fiecare ştia că la capătul tuturor faptelor sale se află propria lui dispariţie.

  • Calaméo - Evocari Literare Biografii Sentimentale
  • Ivirea pe lume a Luceafărului aşterea poetului este legată spaţial de Bucovina.
  • Creangă este Homer al nostru.
  • Match dating site cupoane
  • Veni din nou anotimpul negoțului.

Şi această angoasă umbrea toate plăcerile. Chiar şi acum, după trecerea timpului, îmi vine greu să cred că tot ce s-a petrecut chiar s-a întâmplat în realitate. Îmi vine greu să cred că am participat la această formidabilă epopee. Îmi vine greu să cred că i-am supravieţuit pentru a-i atesta veridicitatea.

Natural, nimeni nu şi-ar fi putut închipui că totul va merge atât de repede şi se va ajunge atât de departe. Ce ne-a împins la această nebunie? Poate ceva cât se poate de prostesc care poartă numele de curiozitate. Aceeaşi curiozitate care ne împinge să ne aplecăm deasupra râpelor 5 pentru a ne da seama cât de îngrozitoare ar fi căderea noastră dacă am face un pas în plus. Poate şi din nevoia de aventură într-o lume din ce în ce mai inactivă şi mai lipsită de pasiune. Cred că oamenii fac alegeri pe care le acceptă în mod conştient.

Aceste alegeri prefigurează destinele şi poate că tot aceste alegeri ale oamenilor prefigurează universul. Îmi amintesc totul, fiecare episod, fiecare cuvânt, fiecare expresie a acestei mari aventuri.

Grigore Constantinescu Evocari Literare

Oare am dreptul să vă spun totul? Cap: povestesc. Pajură: păstrez secretul. Dacă ar fi să caut originea tuturor evenimentelor care s-au înlănţuit, ar trebui s-o iau de foarte departe, din propriul meu trecut. Primul meu mort era chiar un om obişnuit să trăiască printre cadavre.

Domnul Dupont, măcelarul nostru. Fusese strivit de o carcasă de bovină care scăpase pe neaşteptate din cârlig.

flagurile roșii pe care le întâlniți cu un sociopat

Probabil că aveam patru ani. Am întrebat-o brusc pe mama ce însemna cuvântul M. Mama s-a arătat la fel de stingherită ca în ziua când o întrebasem dacă pilulele ei anticoncepţionale ar putea să-mi lecuiască tusea. Îmi aduc aminte că a lăsat ochii în jos. Asta înseamnă că ai părăsit casa, oraşul, ţara. Ca atunci când pleci în vacanţă? Pentru că atunci când eşti mort nu mai mişti. Cum e posibil asta?

Amintirile care-l seduceau mai mult pe Toduţ, în această liniştită după amiază, erau întâmplări din copilărie. Şi câţi nu ne întoarcem cu nostalgie şi plăcere la frapanta noastră copilărie? Unele dintre ele, erau vesele, copilăreşti în adevăratul sens al cuvântului, altele grave, cu repercusiuni în dezvoltarea ulterioară, a fostului copil. Toate sunt amintirile noastre, toate ne-au călăuzit, într-un fel sau altul, viitorii paşi, viitoarele acţiuni Acum, în acest moment, îl obseda o întâmplare mai aparte.

Poate că această tentativă stângace care încerca să explice decesul măcelarului Dupont a făcut să se nască în mine acea curiozitate fertilă, propice, mult mai târziu, încolţirii obsesiilor lui Raoul Razorbak. În fine, cel puţin aşa mi se pare. M-aş mira să fie în stare de aşa ceva! Nu, nu ştiam. Dacă există ceva cu care nu se glumeşte, asta e moartea!

Tata a continuat pe aceeaşi temă. Toţi voiau să mă facă să înţeleg că moartea era un tabu absolut. Nu se vorbeşte despre ea, nu este evocată, iar numele ei e pronunţat totdeauna cu teamă şi respect. În nici un caz nu se rosteşte acest cuvânt în mod inutil, întrucât poartă ghinion.

Bine ați venit la Scribd!

E îngrozitor. Şi dacă ai avea inimă… ai plânge! Trebuie să spun că, încă din zori, fratele meu Conrad, spre deosebire de mine, vărsa lacrimi ca o rufă nestoarsă pusă la uscat. Aha, când oamenii mor trebuie să plângi? Păi mie nu-mi spune nimeni nimic. Lucrurile care se înţeleg de la sine se înţeleg mai bine când le spui pe nume.

Ca să mă ajute să plâng, tatăl meu, exasperat de aroganţa mea juvenilă, mi-a tras o pereche de palme.

Bem-vindo(a) ao Scribd!

O să vezi că nu va plânge nici la moartea noastră! De data asta am început să înţeleg de-a binelea: cu moartea nu era de glumit. După povestea asta, de câte ori mi se anunţa o trecere în nefiinţă, mă străduiam să mă gândesc insistent la ceva foarte trist… de exemplu, la frunzele de spanac opărite. Lacrimile îmi veneau fără probleme şi asta făcea plăcere tuturor. După aceea am avut un contact mai direct cu moartea.

Seth Dickinson - Tradatoarea Baru Cormoran

La şapte ani, am murit chiar eu. Evenimentul s-a petrecut într-o zi însorită de februarie. Trebuie să spun că avusesem un ianuarie foarte blând şi se întâmplă frecvent să urmeze un februarie însorit, după un ianuarie blând. Chiar nu vedeţi… — Nuuuu!!!!! Scrâşnet lung de frâne. Şoc înăbuşit şi discret.

flagurile roșii pe care le întâlniți cu un sociopat

Alergam după 8 mingea care scăpase pe şosea şi bara de protecţie a maşinii sport de culoare verde m-a izbit chiar sub genunchi, acolo unde pielea e mai catifelată. Am decolat cu picioarele de pe pământ şi am fost aruncat în aer. Curentul îmi şuiera pe la urechi.

Mă ridicam în zbor deasupra solului. Un vânt răcoros îmi intra pe gura larg deschisă. Sub mine, departe, jos, nişte gură-cască mă priveau înspăimântaţi.

flagurile roșii pe care le întâlniți cu un sociopat

O femeie a scos un ţipăt când a văzut cum mă ridicam în aer. Din pantalonii mei curgea sânge, care se strângea într-o băltoacă pe asfalt. Totul s-a petrecut ca într-un film derulat cu încetinitorul. Zburam la înălţimea acoperişurilor, observând nişte siluete care se agitau prin mansarde. Cine sunt? De unde vin? Încotro merg? Veşnicele întrebări. Toţi ni le punem într-o zi.

flagurile roșii pe care le întâlniți cu un sociopat

Eu mi le-am pus în momentul acela, atunci când muream. Urcasem foarte sus.

Departe, în stânga, soarele tocmai începuse să se ivească peste falnicele culmi înzăpezite ale munţilor Sangre de Cristo.

Am coborât foarte repede. Umărul meu a flagurile roșii pe care le întâlniți cu un sociopat capota maşinii sport de culoare verde, care m-a world dating company opinie cu capul de marginea trotuarului.

Zgomot surd. Feţe înspăimântate s-au aplecat asupra mea.

flagurile roșii pe care le întâlniți cu un sociopat

Aş fi vrut să vorbesc, dar nu mai flagurile roșii pe care le întâlniți cu un sociopat să fac nimic, nici să vorbesc, nici să mă mişc. Lumina soarelui a început să scadă uşor. Soarele e totuşi palid în februarie. Se simte apropierea ploilor de primăvara. Cerul s-a întunecat treptat.

Amintirile care-l seduceau mai mult pe Todu, în această liniştită ...

În curând m-am pomenit în întuneric şi tăcere. Nici miros, nici senzaţii, nimic. Tocmai împlinisem şapte ani şi murisem pentru prima dată. Nu ascultaţi clevetirile. Viaţa e frumoasă.

Enviado por

Viaţa e un produs testat şi aprobat de peste şaptezeci de miliarde de oameni, de trei miliarde de ani. Iată dovada calităţii 9 sale de neînlocuit. Pentru a lupta mai bine împotriva imaginii ei, oamenii recurseseră la nişte procese mentale pe care le vom numi superstiţii.

De exemplu, unii socoteau că, atârnând la tabloul de bord o medalie cu efigia Sfântului Cristof, poţi evita accidentele de maşină mortale. Nu se produsese nimic îngrozitor. Străbunicul se înşelase. A muri nu era chiar aşa de groaznic.

Explorator al morţii. Era ca un zgomot de fond permanent pe care nimeni nu-l putea uita nici măcar o secundă. Fiecare ştia că la capătul tuturor faptelor sale se află propria lui dispariţie.

Nu se întâmpla nimic şi asta era tot. Întunericul şi tăcerea au durat foarte multă vreme. În sfârşit, am deschis ochii. Într-un halo de lumină opacă, a apărut o siluetă delicată.