Reflecții despre învățământul liceal românesc

4
220

În scurta mea „carieră” de profesor am încercat să înțeleg care sunt cauzele care fac învățământul liceal public să fie mediocru, iar mulți dintre elevi să fie declarați analfabeți funcțional.

Dificultatea care face ca lucrurile să se schimbe în bine, într-un rit mai alert, este că trăim într-un cerc vicios în care se află profesorii, părinții și elevii, iar acest cerc vicios este guvernat de ipocrizie.

În toată această ecuație principalele victime sunt elevii, deoarece lor nu li s-a explicat într-un mod corect care este rostul procesului de educare și formare. Ei au o imagine deformată despre educație și învățământ, iar acest proces este pentru ei un calvar, deoarece au sentimentul că acest timp este unul pierdut, este un timp al plictiselii și al umilinței.

Principalele obiective pe care le au majoritatea elevilor sunt obținerea unor note cât mai mari ( cu orice preț) și să poată lua bacalaureatul.  De ce? Pentru că notele mari sunt singura satisfacție, deoarece ei sunt judecați în funcție de note – primesc recompense în funcție de asta de la părinți și de la societate – iar bacalaureatul le dă un bilet de călătorie în viață ( de multe ori fals sau cu o valoare fără acoperire)

Acest lucru îi face pe elevi să dezvolte niște mecanisme imorale de a-și atinge obiectivele – să copieze, să lingușească profesorii, să facă cadouri, să meargă la pregătire în particular etc.

Totul pleacă de la lipsa unei educații morale și de la lipsa de onestitate a celor implicați în educarea copiilor.

Pentru că elevii au o inteligență nativă și speculativă foarte mare îl evaluează rapid pe profesor și intră în jocul lui cu scopul de a-și atinge obiectivul. Părinții cad victime ale acestui joc, pentru că de cele mai multe ori sunt superficiali, iar criteriul notei este singurul mod de evaluare, iar când notele nu sunt cele dorite fac orice pentru a se obține aceste note.

Ce este de făcut? Ne spun elevii. Să fim serioși și să facem orele atractive, să-i consultăm periodic și să-i respectăm, să le spunem adevărul și să-i înțelegem pentru a-i putea ajuta. Cum?

Poate ar mai trebui făcut ceva mai substanțial, lucru care sigur va întâmpina o rezistență serioasă din partea profesorilor. Acest ceva substanțial ar presupune ca în Trunchiul comun să rămână doar Limba Română, o limbă străină și Educația Fizică și Sportul ( fiecare cu câte 5 ore pe săptămână). Restul disciplinelor, în funcție de filiere, să fie opționale și cotate cu credite, iar pentru trecerea unui an să fie cumulat un număr X de credite. Totodată, aș crește numărul disciplinelor opționale pentru a oferi o plajă mare de opțiune elevilor și de a face o mai bună selecție a profesorilor.

Avantajele acestor modificări ar fi în interesul suprem al elevului de a-și alege disciplinele și profesorii care-i plac, de a nu-l constrânge să facă materii care nu-l interesează sau să lucreze cu profesori cu care este incompatibil.

Prin acest mecanism s-ar face o selecție mult mai riguroasă a cadrelor didactice și s-ar genera și o competiție în interiorul corpului profesoral benefică formării copiilor noștri.

PS.Acest text este un punct de plecare și nu o analiză exhaustivă.

4 COMENTARII

  1. Contrar aparrențelor, școala noastră nu ştie prea clar care sunt țelurile sale. Și dacă nu știi încotro te duci, te duci în haos. Spunem că vrem să scoatem tineri educați. Dar ce înseamnă @educați@? Un elev de liceu dopat cu matematică şi interpretări banale de poeme e un om educat? De la înălţimea formulelor sale el dispreţuieşte muzica, pictura etc. UN tânăr geniu al matematicii e un tânăr educat? Şcoala oastră are menirea să scoată matematicieni, filologi? Aşa s-ar zice, după programe. În realitate nu scoate nici măcar asta. Cum să formezi în şcoală tineri educaţi dar care să fie apţi să îmbrăţişeze şi o meseerie după liceu, de la tâmplărie la cercetqarea ştiinţifică?
    Iată o întrebare. Schimbând compllet misiunea şi mijloacele. De pildă, formarea morală nu se face cu lecţii saavante de etică, ci cu exerciţii de tipul celor ale cercetaşilor etc. De vârsta hotărâtoare imediat după naştere, cine se ocupăP Nimeni. Deşi e vârsta marilor impregnări. De managemantul eticii la locul de muncă cine se ocupă? Aceasta preesupune o altă orientare a bugetelor. Grădiniţa şi creşa sunt mai importaqnte decât universitatea. Câţi sunt gata să accepte asta?

    • Formarea morală nu se face cu lecții savante pentru că nu diferă cu nimic de lecțiile de matematică sau română. Educația morală se face cu răbdare și prin exercițiu continuu despre: cum să fim punctuali, despre cum să fim onești, despre cum să fim respectoși, despre cum să fim etc, despre implicațiile pe care le au lipsa de punctualitate, hoția disprețul etc și să le vedem în practica cotidiană. Îmi amintesc că la o lucrare la psihologie am convenit că voi pune tuturor nota 10 cu condiția să nu copieze. Constatare! Cu excepția a vreo 2 elevi toți au copiat.
      Le-am cerut să fie onești și să se ridice în picioare toți cei care au copiat că le voi pune notele așa cum am convenit. Le-a venit greu, dar s-au ridicat, conștienți că au un comportament vicios.

      Concluzia : elevii învață să fie șmecheri, speculanți, să poată obține note de 10, iar când ajung în societate vor face orice să-și atingă obiectivul – bogăție, funcții etc. Asta este educația morală care o dam în școală. Ăsta este un exemplu, deși am mai multe.

LĂSAȚI UN MESAJ