Despre opinia publică și controlul ei

1
441

Viclenia celor care-și doresc puterea cu orice preț și care sunt dispuși să eludeze regulile/normele democratice, doar pentru a se menține la putere sau pentru a stăpâni, generează comportamente iresponsabile, imorale și nedemocratice. Așa se explică cum frustrările, dorințele și credințele publicului sunt exploatate ca urmare a unor evenimente accidentale sau provocate pentru a putea fi „gestionată” opinia publică.

„Vox populi vox dei” este cheia succesului în societățile democratice, de aceea lupta pentru controlul opiniei publice (naționale, internaționale etc.) a deschis un nou câmp de confruntare între grupurile de putere economică, financiară, politică etc. din diverse țări. Din acest motiv inovația în materie de formare și control a opiniei publice a depășit granițele convenționale, pentru că alături de ziar, TV, radio, universități, edituri, cinematograf și-au făcut loc rețelele sociale – o specie nouă de comunicare în masă la nivel global și testată cu succes în acțiunile de înlăturare a regimurilor autoritare din N. Africii și Orientul Mijlociu.

Așadar, problema care se ridică vizează răspunsul la întrebările: Cine formează astăzi opinia publică?  Cât de responsabili sunt acești formatori și căror norme și legi se subordonează ei?

Opinia publică și presa.

Un rol important în formarea opiniei publice îl joacă presa în general ( TV, radio, ziar etc.) și fie că ne place sau nu, jurnaliștii sunt persoane care se conformează unor politici editoriale și își desfășoară activitatea într-un cadrul legal și moral. Jurnaliștii sunt persoane publice cunoscute, validate de public, responsabile și cel mai important care pot fi trase la răspunde atunci când încalcă viața privată sau încalcă legile. Așadar, avem de-a face cu o comunicare instituționalizată și monitorizată, cu scopul de a preveni abuzurile, minciuna, discriminările și de a nu manipula opinia publică.

Opinia publică și rețele sociale   

Actorii importanți implicați în comunicare la nivel global și care o finanțează au dezvoltat de un nou mecanism cu ajutorul căruia să poată controla opinia publică la nivel național și internațional – rețele sociale. Prezentate ca soluții de comunicare și socializare între prieteni, aceste rețele sociale au devenit adevărate aglomerări umane virtuale prin intermediul cărora oamenii sunt „informați”, dar și studiați, deoarece preferințele, gusturile, nevoile sunt publice și împărtășite atât prietenilor, cât și celor interesați să le cunoască – administratorii rețelelor.

Aceste adevărate capcane informaționale și psihologice permit controlul populațiilor și formarea opiniei publice în funcție de anumite dorințe și aspirații economice, politice și militare, iar combatanții în convingerea opiniei publice dau adevărate lupte în ceea ce astăzi se numește „război hibrid”.

 De ce este atât de importantă opinia publică? Pentru că ea deține o forță ce depășește cu mult forța oricărei instituții. Opinia publică poate răsturna guverne, dictatori, armate, etc. dar în egală măsură ea poate distruge libertatea și democrația.

Forța oarbă a opiniei publice poate fi nobilă sau malefică, depinde de cine și de cât de rațional și responsabil este formată.

Pentru a preveni dezlănțuirea acestei forțe iresponsabile de putere, pârghiile actorilor implicați în formarea și controlul opiniei publice trebuie reduse și încurajată creșterea numărului celor care pot contribui la formarea și consolidarea tradițiilor democratice autentice, care să urmărească apărarea individului – atât de forța statului cât și de cea a opiniei publice.

Opinia publică în România

România înregistrează o opinie publică scindată în două și controlată de agenda politică internă, dar și din exteriorul țării:

  1. Opinia publică urbană (proeuropeană și finanțată din exterior) – care este activă, dinamică, vocală și racordată la o serie de teme exportate de grupurile de interese economico-financiare europene și nord-atlantice (justiție, stat de drept, securitate). Este conectată și alimentate din punct de vedere ideatic la o serie de ONG-uri, personaje politice finanțate din Europa, analiști și instituții media și care se revendică a fi proeuropeană, deci „bună”. În controlarea acestei opinii publice un rol important îl joacă serviciile secrete, care prin intermediul unor jurnaliști influențează sau controlează unele instituții de presă, iar prin intermediul unor judecători compromiși se acționează pentru înlăturarea vectorilor de putere media cu alte agende, prin aretarea patronilor sau băgarea în insolvență a instituțiilor de presă.  Rețele sociale au un rol în dinamica acestui curent, deoarece sunt instrumentul cu ajutorul căruia sunt formate, mobilizate și informate masele susținătoare/simpatizate.
  1. Opinia publică rurală (asistată sau dependentă de instituțiile publice) – este timidă și dependentă de partidele politice orientate spre adoptarea unor măsuri sociale. Este vorba de un public captiv, care acționează doar reactiv când sunt le atinse beneficiile sociale și este indiferent față de idealurile democratice, deoarece experiența tranziției i-a învățat să fie receptivi doar la ceea ce li se oferă din punct de vedere material. Sunt foarte puțin expuși la acțiunea de comunicare pe rețelele sociale și au un spirit critic foarte scăzut și un nivel de aspirație similar. Singura sensibilitate o au atunci când le sunt atinse beneficiile financiare din care supraviețuiesc.

Aceste aspecte ilustrează o serie de vicii ale democrației românești, rezultate tocmai din mecanismele care stau la baza controlului opiniei publice și a modului în care aceasta este gestionată împotriva principiilor de bază ale democrației.

Răsturnarea unui guvern legitim, ca urmare a unui accident ( cazul colectiv, asupra căruia planează foarte multe semne de întrebare), câștigarea alegerilor prezidențiale de către Klaus Iohannis ( în urma unei acțiuni de manipulare a opiniei publice) sunt doar două din numeroase cazuri în care opinia publică a fost folosită pentru a aduce la putere, ca urmare a unei forțe active a  străzii, actori care nu aveau legitimitate de a conduce, dar care prin forța circumstanțele au eludat regula majorității – unul din principiile fundamentale ale democrației.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ