Adrian Severin: Prioritatea mea este reabilitarea valorilor democrației și resuscitarea stângii românești

„Nimeni nu candidează fără aprobarea DNA și nu câștigă fără aprobarea uneia din ambasadele occidentale care își dispută controlul asupra României” afirmă Adrian Severin

0
1755

Cetățenii Capitale au posibilitatea ca pe 5 iunie să producă o schimbare de paradigmă în alegerea profilului de primar. Au pentru prima dată șansa alegerii unui lider care să-i reprezinte cu succes în această competiție din lumea globalizată.

Candidatul Partidului Dreptății Sociale, Adrian Severin, este o personalitate politică impresionată, căruia i-au fost încredințate mai multe demnități, pentru a sluji poporul român și care poartă pe umeri nobila povară de a apăra interesul național în fața adversarilor României.

Asemenea lui Konrad Adenauer, care la vârsta de 73 de ani și-a asumat funcția de cancelar al Germaniei, pentru a contribui la înfăptuirea idealului Europei Unite, Adrian Severin la vârsta de 62 de ani își asumă candidatura la Primăria Capitalei, pentru a pune Bucureștiul pe harta lumii ca o metropolă cu un statut special.

Globalizarea: Sentința de condamnare la închisoare și circumstanțele extrem de ostile profilului dvs. de candidat – glorificarea tineretului, eradicarea corupției, înlăturarea din politică a celor în vârstă, a comuniștilor etc. – ar fi trebuit să vă facă să fiți rezervat, în schimb ați decis să vă angajați într-o competiție pentru o demnitate cheie în structura de putere a statului român – Primăria Bucureștilor.   Ce vă mână în această luptă? Care este motivația de a vă asuma această cruce?

A. Severin: Pe plan extern România alunecă spre statutul de colonie iar pe plan intern spre cel de dictatură. Unii susțin că deja suntem acolo. Nu îi contrazic dar prefer acum o formulare mai optimistă. În orice caz, nu acesta a fost proiectul cu care am pornit la drum în 1990. În această perioadă am fost de patru ori membru al guvernului, dintre care de două ori cu rang de vice-prim ministru. În aceste funcții, cărora nu le mai adaug și pe cele externe care m-au plasat la nivelele cele mai de sus atinse de români în străinătate, am repurtat multe victorii în slujba cauzei unei Românii puternice, prospere, democrate, libere, demne și independente. Suma acestor victorii este, însă, un groaznic eșec. Chiar dacă acest eșec nu s-a produs din vina mea, fapt este că din tot ceea ce am gândit și realizat, în urma mea rămâne o ruină. Nu pot părăsi arena politică fără a încerca să repar cât de cât această situație sau să creez premisele îndreptării ei. Nu o pot face mai ales acum când ideea salvării prin tineret a fost compromisă. Când soluția tehnocrată s-a dovedit falsă. Când aliații occidentali ne-au trădat și integrarea euro-atlantică a devenit din vis dezamăgire, dacă nu chiar coșmar. Când statul de drept s-a transformat în stat polițienesc. Când lupta împotriva corupției a devenit instrumentul prin care sunt eliminați oamenii cinstiți, doar pentru că sunt democrați și patrioți. Când disperarea și înstrăinarea îi conduce pe tot mai mulți români la a-și dori dictatura în interior și a accepta dominația din afară. Candidând pentru Primăria Capitalei, o funcție mai mult politică decât administrativă, reclamând o legitimitate democratică comparabilă cu cea a Președintelui Republicii, primul meu obiectiv este acela de a dobândi o tribună oficială de la care să afirm câteva adevăruri dureroase, precum și acela de a anima o dinamică politică nouă, menită a reabilita valorile democrației și a resuscita stânga democrată românească. Față de acest obiectiv, toate celelalte sunt subsidiare. Sper ca prezența mea în această luptă să îi scoată din pasivitate pe cei dezamăgiți care mai cred încă în libertate, echitate și solidaritate.

Globalizarea: În ce măsură experiența dvs. de ministru de Externe, de diplomat, de europarlamentar, o puteți pune în slujba bucureștenilor, iar capitalei României să-i puteți oferi un statut ce să impună respect în lume și să fie un „magnet” pentru celelalte naționalități, în general și pentru liderii marilor puteri, în special?

A. Severin: Bucureștiul este capitala României. Ce mai este însă România? Mai este ea un stat suveran sau este o colonie? Din păcate România și-a pierdut suveranitatea. Ea plătește astăzi o rentă imperială fără a i se oferi în schimb măcar perspectiva accesului la nivelul de civilizație a centrului imperial. Mai mult, pentru a putea plăti renta respectivă, România a fost împinsă la acceptarea normelor capitalismului neo-liberal cel mai dur. În asemenea condiții nimic nu se poate realiza cu adevărat în România spre binele românilor înainte de refacerea coeziunii naționale și recuperarea minimală a suveranității naționale. O asemenea acțiune reparatorie și recuperatorie nu poate începe de pretutindeni și de oriunde. Ea trebuie să înceapă și poate începe din capitala coloniei. Experiența mea externă – dar și cea uitată de ministru al reformei economice și socio-politice, ca și contactele mele externe pot servi mult într-o asemenea bătălie. Cu atât mai mult cu cât pentru câștigarea ei vor fi necesare și fonduri europene, singurele care pot îmbunătăți relativ repede viața bucureștenilor.1518020_669725089838846_1508148700172204930_n

Globalizarea: De ce să creadă bucureștenii în dvs.? Viitorul primar Adrian Severin are puterea de a reuși să le redea demnitatea de cetățeni, locuitorilor Capitalei și are abilitățile de a pune interesele metropole, mai presus de interesele capitalului internațional?

A. Severin: Poate tocmai pentru că nu le promit nimic altceva decât să îi organizez și conduc într-o luptă a cărei dificultate nu o ascund dar în care mă pot implica integral întrucât nu mai am nimic de pierdut. Eu nu spun bucureștenilor că le aduc fericirea fără ca ei să facă nimic. Dimpotrivă, le spun că soarta lor depinde în primul rând de ei. Eu îi pot doar ajuta să se pună în situația de a lupta cu folos. Statul polițienesc a gonit din București capitalul românesc (cu precădere, cel reprezentat de întreprinderile mici și mijlocii) și, sub cuvânt că eradichează corupția, a abandonat Capitala țării monopolurilor străine. De aceea viața bucureștenilor este scumpă, iar inechitatea socială maximă. Comerțul bucureștean este dominat de supermarketuri care i-au distrus pe micii producători și comercianți locali și totodată au mărit fără limită prețul mărfurilor comercializate, favorizând importurile și exportând profiturile. Serviciile publice organizate ca monopoluri naturale au fost privatizate fără nici o noimă și acum îl domină pe cetățean în loc să îl servească. De aceea ele vor trebui fie renaționalizate, fie obligate să plătească bucureștenilor contribuții financiare din care să fie finanțate programe de solidaritate socială. Bucureștenii sunt o populație profund îndatorată. Aceasta în timp ce banii produși prin munca lor se duc în bugetul unui guvern format și condus din afara țării, care favorizează politici de austeritate (ceea ce explică și criza educației și sănătății) în avantajul capitalului străin. A nu te lupta ca să schimbi această situație înseamnă a te rezuma la vorbe de clacă. Pentru a te lupta cu succes trebuie însă să transformi actuala colectivitate de indivizi domiciliați în București, într-o comunitate de concitadini conștienți de interesele lor, grupați în spatele unei agende comune și capabili de autoapărare. Această transformare trebuie să fie prima prioritate a Primarului Bucureștiului. Cu atât mai mult cu cât actuala legislație nu îi pune la dispoziție pârghii pentru o gestiune efectivă a problemelor curente ale cetățenilor.   580262_273697586108267_2055452216_n

Globalizarea: Cum explicați că partidele mari au trimis în lupta pentru Primăria Generală a Bucureștiului candidați cu un profil politic modest?  Există un substrat al acestor hotărâri politice?

A. Severin: Așa-zisele partide mari au ajuns a fi asemenea unor cochilii goale. Goale de conținut ideologic, în primul rând. Ele nu își mai propun să conducă proiectând politici pe temelia setului de valori în care cred ci doar să captureze și să conserve voturi, spunând alegătorilor ce le place să audă, iar nu ce le face bine. Decapitate de principalii lor lideri de valoare prin acțiunea antinațională și antidemocratică a statului polițienesc și a sistemului justițiar-populist în fruntea căruia se află trinomul SRI-DNA-ÎCCJ, actualii lor conducători au ca principal scop să scape de pușcărie. Practic nimeni nu candidează fără aprobarea DNA și nu câștigă fără aprobarea uneia din ambasadele occidentale care își dispută controlul asupra României. În aceste condiții care om cumsecade și competent se încumetă să intre în luptă? Eu unul m-am alăturat micului Partid al Dreptății Sociale tocmai pentru că acesta, indiferent de diferențele de profil între liderii săi, are curajul să se lupte cu sistemul, să reafirme valorile stângii și să își mărturisească angajamentul patriotic, menținându-și angajamentul european în condițiile în care combate totodată alunecarea UE pe o pantă neo-imperială și neo-liberală. În tentativa de asasinare politică îndreptată împotriva mea, mie mi s-a luat totul, așa încât mă bat cu curajul celui care nu mai are de pierdut decât lanțurile. În situații similare sunt cam toți ceilalți lideri ai PDS. Pentru că nu au putut fi șantajați ei sunt acum hărțuiți. De doborât putem fi doborâți dar de învins nu. Aceasta întrucât învins ești nu atunci când ești pus la pământ ci când încetezi a încerca să te mai ridici. Preocupați doar să evite a fi puși la pământ, liderii partidelor mari au capitulat. De aceea, ca partid de stânga, PDS nu va lua voturi din rândurile electoratului captiv al PSD, cum se tem unii, ci de la alegătorii stângii care nu se mai regăsesc în nici un partid, precum și, sper, de la alegătorii care votează cu așa zisa dreaptă numai spre a pedepsi așa zisa stângă și invers.

Globalizarea: Cum vă gândiți să transpuneți în actul administrativ dreptatea socială? Sunt în atenția dvs. copiii cu situații materiale precare, familiile monoparentale, bătrânii singuri, bolnavii, tinerii care părăsesc casele de copii? În ce fel veți apăra egalitatea de șanse și le veți sluji acestor oameni încercați de soartă?

A. Severin: Dreapta neo-liberală românească pune individul deasupra comunității întrucât urmărește să așeze interesele capitalului deasupra muncii, în acest scop reducând statul la rolul de slugă a pieței. Dreapta neo-conservatoare internațională, la rândul ei, exaltând drepturile individului lipsit de obligații față de o anumită comunitate, îl deposedează de identitate spre a-l abandona în cele din urmă, singur cu egoismul său, competiției neloiale dominată de oligarhia sau plutocrația ocultă transnațională. Dreptatea socială presupune o abordare exact inversă: comunitatea trece înaintea individului, fără a-l strivi însă ci integrându-l ca personalitate distinctă într-un tot armonios care îi conferă identitate și față de care are obligații echivalente cu drepturile recunoscute și garantate lui. Procesul de integrare presupune convergența intereselor, echilibrul resurselor patrimoniale, egalitatea șanselor și solidaritatea socială. Spre a le realiza munca trebuie să fie mai importantă decât capitalul, statul mai puternic decât piața și democrația transnațională mai eficientă decât plutocrația transnațională. Aplicând aceste idei la situația Bucureștiului mă opresc la doar două exemple. Pe de o parte, mă gândesc la amenajarea unui spațiu public în care oamenii, în special cei tineri să se adune, să își discute problemele, să își descopere prioritățile și să se organizeze pentru promovarea lor, devenind încetul cu încetul cetățeni capabili de autoapărare. Salba de lacuri a Bucureștiului oferă o bază excelentă pentru un asemenea proiect, de-a lungul ei putându-se amenaja cluburi de dezbateri civice, baze sportive populare, centre de conferințe. Cândva niște cunoștințe din Texas mi-au spus că la ei afacerile și politica se fac la club, pe terenul de golf și în biserică ca spații naturale de socializare. De ce să nu o facem și la București? Aceasta ar mai presupune și reamenajarea centrului vechi al Bucureștiului, crearea unei zone asemănătoare city-ului londonez și multiplicarea unor instituții de tipul fostei fundații regale, astăzi Biblioteca Universitară. Facilitățile turistice și de agrement finanțate din bugetul public ar urmări astfel și obiectivul unei socializări reale, alternative la destructuranta socializare virtuală care fragmentează comunitatea într-o lume a singurătății plurale. Pe de altă parte, cei care au și care astăzi blochează circulația cu mașinile lor de lux sau umplu restaurantele de fițe, sfidându-i pe cei care nu au, trebuie să contribuie mai mult la binele comun. Nu numai pentru fluidizarea traficului dar și pentru susținerea unor programe de solidaritate socială, va trebui limitată intrarea mașinilor de lux în București iar în limitele admise accesul va trebui făcut contra cost. Operațiunile speculative – în special cu caracter imobiliar – vor trebui supuse și ele unui sistem de impozitare care să permită finanțarea programelor sociale. După un sfert de secol de la trecerea la economia de piață nu este admisibil ca o sumedenie de firme să își mărească artificial profiturile stabilindu-și sedii ieftine în imobile de locuințe, în timp ce centrele de afaceri rămân goale. Banii care s-ar putea strânge din corectarea unor asemenea anomalii ar putea fi folosiți pentru construirea unor lăcașuri civilizate de socializare și ocrotire a bătrânilor, în special cei săraci sau singuri. Cum politicile sociale nu se pot face fără bani, o prioritate este mobilizarea voinței populare prin care să se exercite presiunile necesare asupra Parlamentului în scopul adoptării unei legi menite a defini mai bine competențele administrative și bugetare ale Primăriei Capitalei precum și a stabili un echilibru adecvat între Guvern și Capitală în materie bugetară.

1452103_514955221982501_3940933734161933460_n10570386_514956288649061_2851879939615488112_n

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ